Fermele de subzistentă - o sansă pentru o viată sănătoasă, dar o piedică in calea agriculturii moderne

Potrivit ultimului recensământ in satele și comunele României trăiesc 9.256 mii de locuitori, ceea ce reprezintă aprox. 46% din totalul populaţiei (INS). Faţă de penultimul recensământ, ponderea populaţiei stabile din mediul rural a scăzut 1,3 %, dar in continuare avem o pondere ridicată a polulatiei in mediul rural. La fel, si ponderea sectorului agricol în economia României este ridicată. Conform datelor statistice din ultimii ani ponderea sectorului agricol în economia României rămâne aproape dublă faţă de media statelor din jurul nostru (ex: Polonia şi Ungaria) şi chiar de peste trei ori mai mare decât media europeană. 

Desi agricultura pare să fie o activitate importantă pentru români, cand vorbim de productie si productivitate cifrele nu arată deloc bine pentru noi. România prezintă discrepanţe semnificative faţă de UE ‐ 27 şi în materie de productivitate a sectorului agricol: chiar şi în anii agricoli favorabili, nivelul productivității se situează sub 50% din media UE ‐ 27 ! Unul din principalele motive ale acestor performante economice extrem de modeste o reprezintă ponderea ridicată a agriculturii de subzistentă.

Dimensiunea medie a unei ferme în Uniunea Europeană este de 14,3 ha, iar în România de 3,45 ha (de peste 4 ori mai mică). Un procent de 93% din numărul total de ferme româneşti aveau o suprafață mai mică de 5 hectare (în 2010) și dețineau 29,6% din totalul suprafeţei agricole utilizate, in timp ce in UE ponderea fermelor sub 5 hectare este de 69%, iar suprafața ocupată de acestea de 6%.

Fragmentarea excesivă a proprietății influențează negativ punerea în valoare a resurselor agricole, avand efecte nefavorabile asupra economiei rurale şi asupra veniturilor agricultorilor. Teoretic, sau mai bine zis in cifre, Romania ar sta mult mai bine dacă micile ferme ar fi desfiintate si am avea si noi exploatatii de mari dimensiuni. Asta le-ar permite marilor fermieri români să isi crească productivitatea si să obtină produse agricole la preturi competitive, poate chiar mai bune decat cele ale fermierilor din tările dezvoltate din UE. Pană aici nimic rău, căci asta ar insemna scăderea importurilor, si pană la urmă scăderea preturilor la alimente, lucru dorit de toti cetătenii României.

Intrebarea care se pune dacă implementarea unor măsuri de descurajare a micilor fermieri este benefică din toate punctele de vedere. Nu trebuie să stăm mult pe ganduri ca să ne dăm seama că renuntarea la micile ferme ar fi din anumite puncte de vedere un pas inapoi.

De curand in Romania a avut loc un eveniment interesant, care confirmă această teorie. Ministerul Agriculturii împreună cu USAMV Bucuresti au organizat o conferintă cu tema "Ferma de familie hrăneste lumea, protejand Planeta".  O bună parte din expertii care au participat la acest eveniment au fost de acord că produsele oferite de fermele de familie răspund mai bine cerintelor consumatorilor si că aproximativ 85% din produsele agroalimentare romanesti ating un standard ridicat de calitate. Pe de altă parte a fost scos in evidentă faptul că produsele noastre sunt bune si sănătoase, dar nu sunt competitive pe piata internatională din cauza pretului ridicat.

Este clar că o entitate economică nu poate supravietui multă vreme dacă nu are preturi competitive, si daca ne gandim doar la asta ar trebui sa renuntam la ideea fermelor mici, dar in acest caz nu trebuie să uităm un lucru foarte important: săntătea omului. Marii fermieri obtin o productivitate ridicată folosind chimicale si organisme modificate genetic. Acest lucru este necesar, căci agricultura mondială nu poate face fată cresterii populatiei si ritmului de crestere a cererii pentru produse agricole, dar in acelasi timp agricultura trebuie să le ofere solutii si celor care doresc să trăiască sănătos. In prezent in Romania dacă vrei să mănânci sănătos cea mai bună solutie este să iti faci o mică fermă la tară sau, in cazul in care nu ai acestă posibiltate, să inchei un contract cu un mic fermier care să iti livreze periodic produse ecologice.

Probabil că si in România numărul fermelor de subzistentă ar trebui să scadă, dar in mod sigur desfiintarea acestora nu ar fi o ideea prea bună pentru sănătatea romanilor. Cârcotaşii vor spune că argumentele folosite mai devreme pentru incurajarea micilor ferme sunt false, deoarece si micii fermieri folosesc mai nou chimicale. Este adevărat: multi “au imbrătisat avantajele chimicalelor”, si tocmai de aceea cel mai bun lucru pentru Romania ar fi ca statul, prin programele pe care le implementeaza să sprijine micile ferme care produc ecologic. Astfel s-ar salva mii de locuri de muncă iar cetătenii României ar avea sanse mai mari să ducă o viată sănătoasă.

Nu distrugeti micile ferme ecologice ! Vom regreta cu totii mai tarziu !

V.T.

Noi probleme pentru micii fermieri care isi vand produsele pe marginea drumului sau desfasoara activitati de comert ambulant

In Monitorul oficial din 18 februarie 2014, a fost republicată legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite.

Potrivirt articolului 1 din legea republicată constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate infracţiuni, următoarele:

a) efectuarea de activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii, după caz, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege;

b) vânzarea ambulantă a oricăror mărfuri în alte locuri decât cele autorizate de primării, consilii judeţene sau prefecturi;

……………………………..

e) efectuarea de activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror provenienţă nu este dovedită, în condiţiile legii. Documentele de provenienţă vor însoţi mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de provenienţă se înţelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoţire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege;

Desi la prima vedere această lege pare să aibă implicatii asupra agriculturii ea ii va afecta pe o parte din micii fermieri. De aceea, in continuare vom face cateva recomandări micilor producători agricoli care isi vand produsele direct populatiei.

In cazul in care sunteti un mic producător care isi vinde marfa clientilor in piete, targuri si expozitii, in fata casei pe marginea drumului sau ambulant in zone publice trebuie:

• să fiti detinătorul unui certificat de producător. Verificati dacă toate produsele pe care le comercializati sunt inscrise in certificatul dvs.;
• să faceti un aviz de însoţire a mărfii pentru marfa pe care o transportati de la ferma dvs. la locul de vanzare al mărfii;
• să vindeti marfa doar in piete autorizate;
• in cazul in care faceti comert ambulant in alte locuri decat pietele agroalimentare trebuie să verificati dacă locatiile in care vindeti sunt autorizate de primaria din localitatea respectivă;
• in cazul in care doriti să vă vindeti marfa la domiciliu, in fata casei, să solicitati de la primarie o autorizatie pentru vanzarea mărfii in locul respectiv!

Cei care obisnuiesc să isi vandă marfa la diverse targuri si expozitii trebuie să tină cont de faptul că au dreptul să isi vandă marfa către vizitatori, în cadrul festivalurilor, târgurilor, saloanelor sau al altor manifestări expoziţionale, cu condiţia ca acestea să facă obiectul manifestărilor respective (conform Legii   Nr. 650 din 7 decembrie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă). Cu alte cuvinte dacă este un targ de produse ceramice iar organizatorii nu au mentionat că se pot vinde si produse agricole nu aveti voie să vă vindeti marfa.

V.T.

Cum isi pot valorifica produsele agricole micii fermieri

In ultimii ani au fost lansate o serie de programe de sprijinire a micilor fermieri, unele dintre aceste stimuland investitiile pentru dezvoltarea micilor ferme (ex: “Instalarea tinerilor fermieri” PNDR – Masura 112; “Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenta” PNDR - Masura 141), iar altele activitatea propriu-zisa (ex: “Programul de Plati Directe pe Hectar” si “Programul de Plati Nationale Complementare” sau Fondul de Contragarantare). Incet, incet micile ferme/exploatatii au inceput sa se dezvolte, o partea dintre acestea devenind ferme de dimensiuni medii.

Odata cu dezvoltarea micilor ferme pentru multi dintre micii producatori agricoli a aparut o noua problema: desfacerea produselor rezultate din ferma proprie. Concurenta este tot mai mare si este din ce in ce mai greu pentru micul fermier sa isi vanda produsele in mod traditional, in targuri si piete. Inafara de concurenti micii producatori se mai lovesc si de asa zisa “mafie a pietelor”. Si totusi, care sunt caile prin care micii producatori agricoli isi pot valorifica produsele?

Rasunsul este simplu, fie prin vanzarea directa catre consumatori (catre populatie), fie prin vanzarea catre intermediari (en-grosisti, mici magazine, hipermarketuri). Conditiile pe care micul fermier trebuie sa le indeplineasca pentru a putea vinde prin fiecare din caile anterior mentionate sunt diferite, in functie de calea aleasa.

Cei mai multi producatori agricoli prefera varianta comercializarii produselor direct in piete si targuri deoarece astfel pot obtine un pret mai mare decat in cazul in care ar vinde unor intermediari sau unor magazine. Nu este simplu, dar atunci cand ai o ferma foarte mica merita sa incerci. Pentru a vinde direct in piete si in targuri este suficient un certificat de producător. Micii producători agricoli pot vinde în piete, pe baza certificatului de producător (eliberat conform Hotărârii Guvernului nr.661/2001), iar comertul ocazional cu produse agricole este exceptat de la obligativitatea detinerii aparatelor de marcat fiscale (aceasta prevedere este valabila doar pentru cei care fac comert ocazional). Deasemenea ei isi pot comercializa produsele fara nicio problema in piete sau chiar si in magazine daca si-au infiintat o firma in baza Legii Nr. 31/1990 privind societatile comerciale sau a OUG 44/2008 privind desfăsurarea activitătilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale si întreprinderile familiale.

In cazul  fermelor de dimensiuni ceva mai mari (fara a ne gandi insa la marile exploatatii agricole de zeci sau sute de hectare) este destul de greu sa iti vinzi direct intreaga productie si de aceea se impune vanzarea prin intermediul en-grosistilor sau vanzarea catre magazine sau retele de magazine. In acest caz fermierul este obligat sa isi infiinteze o firma in baza Legii Nr. 31/1990 privind societatile comerciale sau a OUG 44/2008 privind desfăsurarea activitătilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale si întreprinderile familiale. Exceptie de la cele mentionate anterior o poate face vanzarea către societătile care au ca obiect de activitate comertul cu cereale, care se poate face si pe baza de borderou,  conform O.U.G. nr. 12 din 22 februarie 2006.

Cele mai mari profituri le obtin micii producatori care realizeaza “produse bio” (produse ecologice) si care isi vand marfa direct la export. Acestia sunt obligati sa isi infiinteze o firma in baza Legii Nr. 31/1990 sau a OUG 44/2008 si in plus trebuie sa indeplineasca si o serie de alte cerinte.

Pentru a afla mai multe despre acest subiect va invitam pe site-ul www.ruralonline.ro