In ultimii ani au
fost lansate o serie de programe de sprijinire a micilor fermieri, unele dintre
aceste stimuland investitiile pentru dezvoltarea micilor ferme (ex: “Instalarea tinerilor fermieri” PNDR – Masura
112; “Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenta” PNDR - Masura 141),
iar altele activitatea propriu-zisa (ex: “Programul de Plati Directe pe Hectar”
si “Programul de Plati Nationale Complementare” sau Fondul de Contragarantare).
Incet, incet micile ferme/exploatatii au inceput sa se dezvolte, o partea
dintre acestea devenind ferme de dimensiuni medii.
Odata cu
dezvoltarea micilor ferme pentru multi dintre micii producatori agricoli a
aparut o noua problema: desfacerea produselor rezultate din ferma proprie.
Concurenta este tot mai mare si este din ce in ce mai greu pentru micul fermier
sa isi vanda produsele in mod traditional, in targuri si piete. Inafara de
concurenti micii producatori se mai lovesc si de asa zisa “mafie a pietelor”.
Si totusi, care sunt caile prin care micii producatori agricoli isi pot
valorifica produsele?
Rasunsul este
simplu, fie prin vanzarea directa catre consumatori (catre populatie), fie prin
vanzarea catre intermediari (en-grosisti, mici magazine, hipermarketuri).
Conditiile pe care micul fermier trebuie sa le indeplineasca pentru a putea
vinde prin fiecare din caile anterior mentionate sunt diferite, in functie de calea aleasa.
Cei mai multi
producatori agricoli prefera varianta
comercializarii produselor direct in piete si targuri deoarece astfel pot
obtine un pret mai mare decat in cazul in care ar vinde unor intermediari sau
unor magazine. Nu este simplu, dar atunci cand ai o ferma foarte mica merita sa
incerci. Pentru a vinde direct in piete si in targuri este suficient un
certificat de producător. Micii producători agricoli pot vinde în piete, pe
baza certificatului de producător (eliberat conform Hotărârii Guvernului
nr.661/2001), iar comertul ocazional cu produse agricole este exceptat de la
obligativitatea detinerii aparatelor de marcat fiscale (aceasta prevedere este
valabila doar pentru cei care fac comert ocazional). Deasemenea ei isi pot
comercializa produsele fara nicio problema in piete sau chiar si in magazine
daca si-au infiintat o firma in baza Legii Nr. 31/1990 privind societatile
comerciale sau a OUG 44/2008 privind desfăsurarea activitătilor economice de
către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale si
întreprinderile familiale.
In cazul fermelor de dimensiuni ceva mai mari (fara a
ne gandi insa la marile exploatatii agricole de zeci sau sute de hectare) este
destul de greu sa iti vinzi direct intreaga productie si de aceea se impune vanzarea prin intermediul en-grosistilor
sau vanzarea catre magazine sau retele de magazine. In acest caz fermierul
este obligat sa isi infiinteze o firma in baza Legii Nr. 31/1990 privind
societatile comerciale sau a OUG 44/2008 privind desfăsurarea activitătilor
economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale si
întreprinderile familiale. Exceptie de la cele mentionate anterior o poate face vanzarea către societătile care au ca obiect de activitate comertul cu cereale, care se poate face si pe baza de borderou, conform O.U.G. nr. 12 din 22 februarie 2006.
Cele mai mari
profituri le obtin micii producatori care realizeaza “produse bio” (produse
ecologice) si care isi vand marfa direct
la export. Acestia sunt obligati sa isi infiinteze o firma in baza Legii
Nr. 31/1990 sau a OUG 44/2008 si in plus trebuie sa indeplineasca si o serie de
alte cerinte.
Pentru a afla mai
multe despre acest subiect va invitam pe site-ul www.ruralonline.ro